Magda Isanos – despre îngeri, poeţi şi flori

Poate că îngerii au fost inventaţi de oameni din plictiseală mai întâi, iar mai apoi pentru a-i folosi în metaforele şi nedumeririle lor, aşa cum spunea ea. Şi poate aripile lor sunt cu adevărat „garanţia unei dispariţii rapide”.
Despre poeţi gândea în termeni îngăduitori: „oamenii aceştia şi-au făcut un ideal din a nu pricepe nimic”. Ei scriu, în timp ce „cârduri de îngeri” li se plimbă pe sub ferestre.
Ea însăşi înger şi poet, Magda Isanos şi-a folosit aripile şi a dispărut. Dar nu înainte de a scrie despre florile care îi împânzeau anotimpurile:

„Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.

Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea
atât de singur şi pustiu
în urma mea.

Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.”
(Magda Isanos – „Macii”)