marți, 19 mai 2009

Tudor Arghezi

(21 mai 1880 – 14 iulie 1967)

„Poetul acesta este cel mai liber de concepte din câţi avem. Am impresia că în zona primejdioasă a geniului arghezian granitul este sfărâmicios.” (Vladimir Streinu)

Ne putem opri la „Prisaca” pentru că am fost, cândva, copii. Sau la „Cuvinte potrivite” şi la „Cărticica de seară” pentru că ştim măcar câteva versuri din ele. Ori la „Flori de mucigai” şi la nedreapta „Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei”. Sau, poate, la romanul-poem-basm „Cimitirul Buna-Vestire” pe care până şi Eugen Ionescu (contestatar al poeziei argheziene) îl apreciază, numindu-l „un pamflet spiritual şi apocaliptic”.

Totuşi, eu voi alege o creionare simplă, pe care o îndrăgesc de foarte, foarte multă vreme...

„Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.

Strânge slove, cărţi şi pană,
Dă-le toate de pomană
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.

Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.”

(Tudor Arghezi – „Creion”)

...şi "Testament", în lectura autorului:

miercuri, 13 mai 2009

Povestea lemnului

aşa cum a fost ea înţeleasă de cei care ne-o povestesc:


***********************************************************


**************************************************************


**************************************************************

**************************************************************

luni, 4 mai 2009

„Arta iese în stradă!”

În spatele Castelului Huniade din centrul Timişoarei s-a organizat o tabără de sculptură.
Evenimentul se desfăşoară în perioada 27 aprilie – 11 mai 2009, zile pe parcursul cărora cinci sculptori de renume din întreaga ţară vor supune – cu ajutorul imaginaţiei şi talentului – buştenii imenşi aduşi tocmai din Bolivia. Provenienţa materialului lemnos (jungla amazoniană) dă, în plus, o notă de inedit nu doar viitoarelor sculpturi ci întregului eveniment.
Sunt şi dezbateri tematice la Muzeul de Artă dar şi degustări de vinuri în cea mai nouă vinotecă a oraşului. O seară este dedicată memoriei lui Peter Jecza, fost profesor de sculptură la Facultatea de Arte a Universităţii de Vest din Timişoara.
Revenind la partea „din stradă” a evenimentului – organizat la iniţiativa comună a directorului Muzeului de Artă, Marcel Tolcea şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc – oricine poate păşi peste cablurile ce racordează la curent uneltele sculptorilor. Poţi să uiţi de tine privind cum ies forme ciudate din mâinile artiştilor.
Mărturisesc că am fost şi eu „La Castel” şi am vorbit cu sculptorii care s-au dovedit a fi extrem de binevoitori şi deschişi dialogului şi m-au privit cu aceeaşi curiozitate cu care i-am privit eu, în timp ce şi-au descreţit încruntările de pe frunţile apăsate de gândurile lor artistice.
Vă împărtăşesc, mai jos, ceea ce am văzut. Aşadar...

Max Dumitraş, din Sângeorz, mi-a spus că lucrarea sa va fi vopsită parţial în albastru şi în cadrul ei va alătura lemnului, metalul:


Ilarion Voinea, din Cluj, alături de „ansamblul” său (de altfel, singura lucrare care nu este o... coloană):


Gheorghe Zărnescu din Bacău modelează acest lemn:


Vlad Aurel din Bucureşti ne propune această lucrare la care nu mai are prea mult de trudit. Mi-a dezvăluit că se numeşte „Coloana Bizantină”:


În sfârşit, timişoreanul Ştefan Călărăşanu imprimă acestui lemn motive personale:

Promit ca la finalul taberei să aşez aici poze cu sculpturile finisate.