duminică, 20 noiembrie 2011

Toamnă cu escu

Cineva o fi vinovat şi pentru toamna asta. Dar, cine? Habar n-am, atâta timp cât singurele oglinzi în care ne mai privim, de o vreme, sunt vitrinele. Şi ne vedem doar poleiala hainelor. Zâmbetele – dacă există – se pierd undeva, în urmele de ploaie de pe sticla murdară. Iar sufletele trec pe lângă noi, mai departe. Tot desperecheate.
Îmbătrânim.
Am aşezat toamna aceasta între vârstele lui Marin Sorescu:
Cercurile
La marginea pădurii
Aşteptând să intre în copaci
şi bocetul lui Adrian Păunescu:
Purtăm în palme propria ţărână
Şi ne mirăm că seamănă
cu noi.”
Chiar dacă zgribuliţi, îngerii mei zâmbesc din mesteacăn: e din nou dezlegare.

Niciun comentariu: