„Bunica stă la fereastră şi face cu mâna, i-a gătit lui Dumnezeu mămăligă.”

Iar îngerii au întotdeauna obraji roşii pentru că stau mult la aer curat. O lume cu părinţi, mătuşi, îngeri şi Dumnezeu. E lumea ce ni se prezintă în „De ce fierbe copilul în mămăligă”, roman–poem al Aglajei Veteranyi. O carte în care e vorba despre frică. O frică ce macină copilul care, de jos, îşi priveşte mama atârnată de păr în timpul acrobaţiilor. Pentru a uita această frică, fetiţa inventează alte poveşti, care să-i producă o frică mai mare. Cum ar fi povestea copilului care fierbe în mămăligă.
Frica este un animal ce ne ronţăie în burtă.
„Îmi imaginez cerul.
E atât de mare, încât adorm imediatca să mă liniştesc.
Când mă trezesc, ştiu că Dumnezeu e un pic mai mic decât cerul. Altfel ar trebui, când ne rugăm, să adormim întruna de frică.
Oare Dumnezeu vorbeşte limbi străine?
Poate să se înţelegă cu străinii?
Sau îngerii stau în cabine mici de sticlă şi fac traduceri?”
Despre mamă:
„Mama e femeia cu păr de oţel.
Atârnă de păr de cupola circului şi jonglează cu mingi, inele şi făclii aprinse.
Când am să mă fac mai mare şi suplă trebuie şi eu să atârn de păr.
(...)
Nu am să atârn niciodată de păr, nu vreau. Îmi smulg smocuri întregi de păr de pe cap cum se smulg penele găinilor de supă.
(...)
Am fost cineva doar înainte de a mă naşte.
Înainte de a mă naşte am fost vreme de opt luni acrobată pe sârmă – stăteam în cap. Eram în burta mamei ea făcea spagat pe sârma înaltă şi eu mă uitam în jos sau mă opinteam în firul acela.
Odată însă nu a mai putut să se ridice din spagat şi eram gata-gata să cad afară.
La scurt timp după aceea am venit pe lume.”
Despre tată:
„Tata râde, el are experienţe proaste cu Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu ar fi Dumnezeu, ar trebui să coboare de acolo şi să ne ajute, spune el.
Dar de ce să coboare, dacă tot o să ne ducem noi la el mai târziu?
Oricum, bărbaţii cred mai puţin în Dumnezeu decât femeile şi copiii, din cauza concurenţei.
Tata nu vrea ca şi Dumnezeu să fie tatăl meu.”
Sora mai mare îi spune poveşti. În special povestea copilului care fierbe în mămăligă. Dar sora e, deseori, ocupată. Aşa că:
„Eu ştiu şi singură de ce copilul fierbe în mămăligă, chiar dacă sora mea nu vrea să-mi spună.
Copilul se ascunde în sacul cu mălai pentru că îi e frică. Şi pe urmă adoarme. Vine bunica şi răstoarnă mălaiul în apa clocotită, ca să facă o mămăligă pentru copil. Şi când copilul se trezeşte, e gata fiert.
Sau
Bunica găteşte şi-i spune copilului: Ia seama la mămăligă şi amestecă şi amestecă în ea cu lingura asta, eu mă duc să aduc lemne.
Cât lipseşte bunica, mămăliga îi spune copilului: sânt atât de singură, nu vrei să te joci cu mine?
Şi copilul se urcă în oală.
Sau
Când a murit copilul, Dumnezeu l-a fiert în mămăligă.
Dumnezeu e un bucătar, locuieşte în pământ şi mănâncă morţi. Cu dinţii lui mari poate să roadă toate sicriele.
(...)
Oamenii se tem de Dumnezeu, de aceea merg în cer. Acolo există o secţie specială pentru artiştii care ştiu să zboare.
Şi Iisus Hristos e un artist.”
La şcoală:
„Când cânt, îmi dau mereu lacrimile.
Nu suport veselia.”
La masă:
„Când unuia nu-i place ceva, Frau Hitz vorbeşte mereu de copiii sărmani din Africa care mor de foame. După asta îmi dau seama că nu a fost niciodată în România, altfel nu ne-ar da mereu acelaşi exemplu. Dar nu cred nici că ar fi fost în Africa.”
*
Aglaja Veteranyi s-a născut la Bucureşti, în 1962 într-o familie de artişti de circ. După ce colindă lumea cu trupa de circ de care îşi doreşte să se desprindă, dorindu-şi o existenţă diferită de cea pe care circul i-o poate oferi, se stabileşte cu mama sa în Elveţia. Scrierile sale (îmi doresc foarte mult să citesc şi „Raftul cu ultimele suflări” pe care n-am găsit-o, încă) sunt în bună parte autobiografice: „şi fantezia unei persoane este autobiografică. Pot să văd lucrurile cu inima, cu ochii... şi de aceea cred că ceea ce scriu este autobiografie...”
„Să fii mort e ca şi cum ai dormi.
Dar nu-ţi aşezi corpul în pat ci în pământ.
Apoi trebuie să-i explici lui Dumnezeu de ce vrei mai bine să fii mort decât viu.”
În februarie 2002, Aglaja Veteranyi l-a convins pe Dumnezeu...