("Nu-nţeleg de ce, parcă, îmi vine să plâng")
*
“Iubita mea, ţi-am cumpărat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are păduri şi râuri şi o punte
În vârstă de un million de ani
Din marele bazar cu amănunte
Plătind cu viaţa tot ce scump era
Iubita mea, ţi-am cumpărat un munte
Păcat că n-o să-ncapă-n lumea ta
Ţi l-am adus în braţe pân’ la poartă
E minunat şi piatra lui e grea
Comerţul ambulant cu munţi se poartă
Dar unde ai să-l pui, iubita mea
Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreţi ce cântă-n coruri jir
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Şi-am dat pe el puţin, un chilipir
Şi m-am certat cu fel de fel de lume
Că toţi voiau să-l ia, să-l dea la nunţi
I-am înjurat de fapte şi de nume
Nu ştiu de ce toţi oamenii vor munţi
Iubita mea, găseşte marea vale
În care să-l aduc şi să-l răstorn
Şi-apoi la nunta regăsirii tale
Să cânt ca vânătorul lui din corn
Iubita mea, ţi-am cumpărat un munte
Să faci cu el ce-oi ştii şi ce vei vrea
Eu mă retrag în peşteri muribunde
Căci am uitat să-ţi mai şoptesc ceva:
Am dat pe acest munte viaţa mea.”
*
Toate cuvintele sunt ale lui ADRIAN PĂUNESCU (1943 - 2010).
Eu nu am decât o lacrimă şi un gol imens. Cât un munte.
