(începutul)
Să m-aşez cu faţa către cer
fulgii să mă ningă peste gene
să-mi îngheţe, lângă ochi, de ger
câte-o lacrimă, din vreme-n vreme.
Să-l aştept, din nou, pe Moş Crăciun
şi de-i tata, eu să nu-mi dau seama
să mă-nec în lacrimi când îi spun
poezii. Şi mult să râdă mama.
(continuarea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu