(21 mai 1880 – 14 iulie 1967)
„Poetul acesta este cel mai liber de concepte din câţi avem. Am impresia că în zona primejdioasă a geniului arghezian granitul este sfărâmicios.” (Vladimir Streinu)
Ne putem opri la „Prisaca” pentru că am fost, cândva, copii. Sau la „Cuvinte potrivite” şi la „Cărticica de seară” pentru că ştim măcar câteva versuri din ele. Ori la „Flori de mucigai” şi la nedreapta „Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei”. Sau, poate, la romanul-poem-basm „Cimitirul Buna-Vestire” pe care până şi Eugen Ionescu (contestatar al poeziei argheziene) îl apreciază, numindu-l „un pamflet spiritual şi apocaliptic”.
Totuşi, eu voi alege o creionare simplă, pe care o îndrăgesc de foarte, foarte multă vreme...
„Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.
Strânge slove, cărţi şi pană,
Dă-le toate de pomană
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.
Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.”
...şi "Testament", în lectura autorului:
4 comentarii:
"Nu stiuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Si-si pusese-n cap minciuna
Ca da-n stup de cate una."
Oare ce stia Arghezi, cand a scris
Tâlharul pedepsit?
Sau poate stia mai bine Coşbuc?
"Şi, dacă-i laşi, tu, Doamne,-aşa mereu,
Din mîna cui să simt-aceştia frâul ?
De ce n-ai spus şi-aceasta; Doamne, al meu?
Tăcut, tu poate-ngrămădeşti mânia?
Ori poate, vai, deşi eşti Dumnezeu,
Nu ştii nimic ce-amar e-n România?"
ElZap,
istoria este aceeaşi, doar treapta pe care se aşază ea e alta (e, vezi bine, superioară!).
Hai, te rog, să-l lăsăm pe Tudor Arghezi să ne spună poezia "Boierii":
"În ţară, două soiuri de boieri
Împart puterea între ele,
Boieri de-o zi, boieri de ieri,
Stăpânitorii vieţii mele,
Şi unii, şi-alţii de pripas,
Şi nu le poţi mai da de nas.
Unii purced de la Fanar,
Şi alţii de la coada vacii,
Dar întăriţi cu-acelaşi har,
Să sugă ţara şi săracii,
Şi toţi de-o teapă şi un soi,
Şi unii şi-alţii sunt ciocoi.
Dintre clănţăi şi-nvăţători
Se pregăteşte-a treia teapă,
Omizi, gândaci şi lipitori,
Şi-alt supt, mai crâncen, va să-nceapă,
Căci corciturile dădură
Pe cea de-a treia corcitură.
Şi fiecare cârd se cheamă
Cumva, cu numele bălţat,
Şi se prefac, ca-n panoramă,
Că se înfruntă şi se bat,
Dar ca şi corbii, pe un leş,
Sunt întru totul înţeleşi.
Când crede împlinit sorocul,
Suflerul face semn să vie
Alţi măscărici să ţie locul
Şi ţara luată cu chirie -
Şi unii vin, şi alţii pleacă,
Lăsând-o-n jale mai săracă."
"Toate-s vechi si nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine"
Cu bastonul prin Bucuresti I.
Cu bastonul prin Bucuresti II.
La obiect şi, totuşi, surprinzător ca întotdeauna.
Mulţumesc, ElZap!
Trimiteți un comentariu